Un Autist despre Incompetența grosolană și percepția Conspirației
În această vară, plimbându-mă prin Eforie Sud, Tuzla, Eforie Nord și alte zone de pe litoralul României, am fost profund surprins de degradarea accentuată a infrastructurii și a spațiilor publice. Parcurile, odinioară pline de viață și primitoare, acum se află în paragină, un indiciu clar al lipsei de viziune în managementul local. Ca și consilier care lucrează cu părinții copiilor autiști și persoane neurodivergente, observ impactul acestei neglijențe reflectat în eșecurile sistemice ale sistemelor noastre de educație și sănătate. Dezintegrarea încrederii publice și creșterea agresiunii împotriva celor mai vulnerabili nu este doar o consecință a unei guvernări defectuoase—este un simptom al ceva mult mai insidios. De obicei aud că cei aflați la putere au un plan pe termen lung. Totuși, cred că ceea ce vedem este mult mai periculos decât orice teorie a conspirației: incompetența grosolană care se maschează ca intenție malignă. Această incompetență, alimentată de instinctul de autoconservare pe termen scurt, poate destrăma țesătura societății mai eficient decât orice agendă ascunsă.
Să începem de sus, acolo unde totul începe.
În societatea noastră modernă, caracterizată prin avansări tehnologice rapide și structuri sociale din ce în ce mai complexe, există un sentiment răspândit de neliniște cu privire la motivele și acțiunile celor aflați în poziții de putere. Această neliniște se manifestă adesea sub forma teoriilor conspirației—narațiuni care sugerează agende ascunse și intenții malefice în spatele deciziilor și evenimentelor care altfel par inexplicabile. Totuși, o examinare mai profundă relevă faptul că ceea ce este adesea perceput ca o conspirație intenționată poate, de fapt, să fie rezultatul unei incompetențe grosolane, combinată cu un instinct de autoconservare care prioritizează câștigurile pe termen scurt în detrimentul unei viziuni pe termen lung.
Natura puterii și a incompetenței
Pentru a înțelege cum incompetența la niveluri înalte ale societății poate fi confundată cu răutatea intenționată, trebuie să luăm în considerare natura puterii în sine. Puterea, prin natura sa, atrage indivizi care doresc să-și exercite controlul asupra altora. Acest control este adesea justificat prin credința că cei aflați la putere posedă o înțelegere superioară a nevoilor societății și o viziune mai clară pentru viitor. Totuși, realitatea este că structurile de putere sunt adesea populate de indivizi care, în ciuda pozițiilor lor, nu au abilitățile, previziunea și busola morală necesare pentru a guverna eficient.
Această incompetență nu este doar o chestiune de eșec individual, ci mai degrabă o problemă sistemică. Procesele prin care indivizii ajung la poziții de putere adesea prioritizează trăsături precum ambiția, carisma și disponibilitatea de a juca jocuri politice în detrimentul competenței, integrității și viziunii pe termen lung. Odată ajunși la putere, acești indivizi sunt adesea mai preocupați de menținerea poziției lor decât de luarea unor decizii care să servească binele comun. Această focalizare pe autoconservare duce la luarea de decizii reactive, unde acțiunile sunt întreprinse nu pe baza unei strategii coerente, ci mai degrabă ca răspuns la amenințări sau oportunități imediate.
Percepția conspirației
Când deciziile luate de cei aflați la putere par să fie constant dăunătoare sau lipsite de sens, este firesc ca publicul să caute o explicație. Mintea umană este construită pentru a găsi modele și pentru a atribui sens evenimentelor, chiar și atunci când acesta nu există. În acest context, teoriile conspirației oferă o narațiune convingătoare. Ele oferă un sens al ordinii și al scopului, sugerând că există o agendă ascunsă în spatele haosului.
Totuși, adevărul este adesea mult mai puțin sinistru. Deciziile dăunătoare și aparenta ignorare a binelui public care dau naștere teoriilor conspirației sunt frecvent rezultatul incompetenței mai degrabă decât al răutății intenționate. În multe cazuri, cei aflați la putere pur și simplu reacționează la evenimente pe măsură ce acestea se desfășoară, luând decizii bazate pe considerații pe termen scurt, fără a înțelege sau anticipa pe deplin consecințele pe termen lung.
Această abordare reactivă este deosebit de periculoasă atunci când este combinată cu lipsa de transparență și responsabilitate. Când cei aflați la putere nu reușesc să-și comunice raționamentul sau să-și recunoască greșelile, se creează un vid de informații care este ușor umplut de speculații și neîncredere. Această neîncredere este exacerbată de faptul că cei aflați la putere au adesea acces la informații și resurse care nu sunt disponibile publicului larg, creând o percepție de secretomanie și elitism.
Jocurile pe care le joacă oamenii: Dinamica puterii și manipularea
În căutarea puterii și a autoconservării, indivizii aflați la cele mai înalte niveluri ale societății se angajează adesea într-o varietate de jocuri psihologice. Aceste jocuri nu sunt întotdeauna jucate conștient, dar sunt totuși conduse de dinamica subiacentă a puterii și controlului. Jucătorii acestor jocuri sunt adesea motivați de o combinație de frică, mândrie și dorința de recunoaștere.
Un astfel de joc este jocul „Salvatorului”, unde indivizii aflați la putere se prezintă ca salvatori ai societății, intervenind pentru a rezolva crize pe care chiar ei le-au creat sau le-au exacerbat. Acest joc este deosebit de insidios, deoarece întărește percepția celor aflați la putere ca lideri binevoitori, chiar și atunci când acțiunile lor contribuie la problemele pe care pretind că le rezolvă. Jocul „Salvatorului” este adesea jucat împreună cu jocul „Persecutorului”, unde cei aflați la putere deflectă vina asupra altora—fie că este vorba de oponenți politici, inamici externi sau chiar publicul însuși—absolvindu-se astfel de responsabilitatea propriilor eșecuri.
Un alt joc comun este jocul „Martirului”, unde indivizii aflați la putere se prezintă ca victime ale unui sistem nedrept sau ale unei critici nejuste. Adoptând această poziție, ei încearcă să atragă simpatie și sprijin, evitând în același timp responsabilitatea. Jocul „Martirului” este deosebit de eficient în situațiile în care individul aflat la putere se confruntă cu o reacție publică semnificativă, deoarece îi permite să mute accentul de pe propria incompetență pe presupusa nedreptate a situației sale.
Aceste jocuri sunt periculoase nu doar pentru că pun pe plan secund adevărul, ci și pentru că perpetuează un ciclu de luare de decizii reactive și gândire pe termen scurt. Concentrându-se pe menținerea poziției și evitarea vinei, cei aflați la putere nu sunt capabili să se angajeze în tipul de gândire strategică pe termen lung necesar pentru o guvernare eficientă. În schimb, ei sunt prinși într-un ciclu de gestionare a crizelor, reacționând constant la evenimente pe măsură ce acestea se desfășoară, mai degrabă decât să modeleze proactiv viitorul.
Consecințele gândirii pe termen scurt
Accentul pus pe câștigurile pe termen scurt și autoconservare are consecințe profunde pentru societate în ansamblul său. Când cei aflați la putere sunt mai preocupați de menținerea poziției lor decât de luarea deciziilor care să servească binele comun, rezultatul este un sistem de guvernare care este reactiv mai degrabă decât proactiv. Această abordare reactivă duce la o serie de rezultate negative, inclusiv:
Eroziunea încrederii publice: Pe măsură ce cei aflați la putere se angajează în jocuri psihologice și prioritizează interesele proprii în detrimentul binelui public, încrederea în guvern și în alte instituții se erodează. Această erodare a încrederii creează un teren fertil pentru teoriile conspirației și alte forme de dezinformare, subminând și mai mult stabilitatea societății.
Politici ineficiente: Fără o viziune pe termen lung, formularea politicilor devine haotică și inconsistentă. Deciziile sunt luate pe baza preocupărilor imediate, mai degrabă decât a unei strategii coerente, ceea ce duce la politici care sunt prost gândite și adesea contraproductive.
Fragmentarea socială: Pe măsură ce cei aflați la putere se angajează în jocul „Persecutorului”, învinuind diferite grupuri pentru problemele cu care se confruntă societatea, diviziunile sociale se adâncesc. Această fragmentare slăbește țesătura socială și face mai dificilă abordarea provocărilor colective.
Instabilitate economică: Gândirea pe termen scurt duce adesea la politici economice care prioritizează câștigurile imediate în detrimentul sustenabilității pe termen lung. Acest lucru poate duce la instabilitate economică, deoarece problemele structurale de bază sunt ignorate sau exacerbate în căutarea unei creșteri pe termen scurt.
Degradarea mediului: Lipsa unei viziuni pe termen lung este deosebit de evidentă în domeniul politicii de mediu. În căutarea câștigurilor economice pe termen scurt, cei aflați la putere adesea neglijează necesitatea unor practici durabile, ceea ce duce la degradarea mediului și la epuizarea resurselor naturale.
Nevoia de viziune pe termen lung
Pentru a aborda aceste provocări, este esențial să cultivăm un sistem de guvernare care prioritizează viziunea pe termen lung în detrimentul câștigurilor pe termen scurt. Acest lucru necesită o schimbare fundamentală în modul în care puterea este structurată și exercitată. În loc să recompenseze pe cei care joacă jocuri psihologice și se angajează în comportamente egoiste, societatea trebuie să promoveze lideri care demonstrează competență, integritate și un angajament față de binele public.
Un mod de a realiza acest lucru este prin creșterea transparenței și responsabilității în procesul de luare a deciziilor. Când cei aflați la putere sunt obligați să-și justifice acțiunile și să fie trași la răspundere pentru consecințe, devine mai dificil pentru ei să se angajeze în luarea deciziilor reactive și în jocuri psihologice. Acest lucru, la rândul său, poate ajuta la restabilirea încrederii publice și la crearea unui sistem de guvernare mai stabil și mai eficient.
Un alt pas important este promovarea unei culturi a gândirii pe termen lung în cadrul guvernului și al altor instituții împreună cu părerea publică și nevoile publice ale fiecărei minorități sau grup social, împeună cu noi, nu pentru noi. Acest lucru poate fi realizat prin promovarea politicilor și practicilor care prioritizează sustenabilitatea, echitatea și coeziunea socială împreună cu reprezentanți activi ai grupurilor de interes (angajați, pensionari, femei, tineri, persoane fără calificare etc) și minorităților sociale (rromi, persoane cu dizabilități, expați, LGBTQIA+ etc) în detrimentul câștigurilor pe termen scurt. De asemenea, este necesar un angajament față de educație și implicare publică, asigurându-se că cetățenii sunt informați despre implicațiile pe termen lung ale deciziilor politice și că sunt capabili să participe în mod semnificativ la procesul de luare a deciziilor.
Rolul percepției publice
În cele din urmă, este important să recunoaștem rolul percepției publice în modelarea comportamentului celor aflați la putere. Când publicul este informat și implicat, devine mai dificil pentru cei aflați la putere să se angajeze în jocuri psihologice și comportamente egoiste. În schimb, când publicul este dezangajat și neîncrezător, se creează un mediu în care incompetența și gândirea pe termen scurt pot prospera.
Pentru a contracara acest lucru, este esențial să promovăm o înțelegere mai nuanțată a naturii puterii și a guvernării. Aceasta include recunoașterea faptului că incompetența și gândirea pe termen scurt sunt adesea rezultatul unor probleme sistemice, mai degrabă decât al răutății individuale. Prin cultivarea unui public mai informat și mai implicat, putem ajuta la crearea unui sistem de guvernare mai transparent, mai responsabil și mai concentrat pe binele comun pe termen lung.
Percepția conspirației în fața incompetenței grosolane
În coridoarele complexe și adesea opace ale puterii, unde deciziile care afectează milioane de oameni sunt luate zilnic, linia dintre incompetență și răutate se poate estompa în ochii publicului. Această estompare nu este doar o eroare de înțelegere; este un răspuns natural la comportamentele aparent iraționale și distructive reflectate de deciziile celor aflați la putere. Când publicul se confruntă cu consecințele unor astfel de decizii—fie ele crize economice, degradare a mediului sau tulburări sociale—este predispus să interpreteze aceste rezultate prin prisma intenționalității. Este mai ușor, poate, să credem că cei aflați la putere implementează un plan intenționat (o conspirație) oricât de nefaste ar fi, decât să acceptăm că ar putea acționa pur și simplu din incompetență grosolană combinată cu o nevoie disperată de autoconservare.
Mecanismele percepției greșite
Această percepție greșită se naște dintr-un aspect fundamental al cogniției umane: căutarea de modele și de sens. Când acțiunile celor aflați la putere au ca rezultat un rău sau o confuzie larg răspândită, mintea umană caută instinctiv să atribuie aceste rezultate unei cauze coerente. Teoriile conspirației oferă o astfel de coerență, furnizând o narațiune care explică haosul în termeni de agende ascunse și deliberate. Aceste teorii împlinesc o nevoie psihologică de înțelegere într-o lume care poate părea adesea haotică și imprevizibilă.
Totuși, adevărul din spatele multor dintre aceste acțiuni este adesea mult mai puțin organizat sau intenționat decât sugerează teoriile conspirației. Realitatea este că mulți indivizi aflați în poziții înalte de putere nu sunt ghidați de o viziune pe termen lung sau de un plan principal, ci sunt motivați de impulsuri egoiste pe termen scurt. Aceste impulsuri, deși nu sunt întotdeauna malefice, sunt ancorate în dorința de a menține puterea, de a evita vina și de a asigura supraviețuirea personală sau politică cu orice preț. Acest lucru duce la luarea de decizii reactive, unde scopul imediat este de a deflecta critica, de a potoli disidența sau de a profita de o oportunitate, indiferent de consecințele pe termen lung.
Natura reactivă a puterii
Această natură reactivă este o caracteristică cheie a incompetenței la nivel înalt. Când liderii sau factorii de decizie nu au previziunea necesară, gândirea strategică sau fundamentul etic, acțiunile lor sunt dictate de presiunile imediate, mai degrabă decât de o strategie coerentă. Ei reacționează la crize pe măsură ce acestea apar, adesea fără a înțelege pe deplin cauzele profunde sau potențialele repercusiuni ale acțiunilor lor. Această poziție reactivă nu este doar ineficientă, ci și periculoasă, deoarece tinde să exacerbeze problemele existente și să creeze altele noi.
Tendința de a interpreta această incompetență ca o conspirație intenționată este alimentată și de secretomania și lipsa de transparență care însoțesc adesea aceste decizii. Când cei aflați la putere nu reușesc să explice acțiunile lor sau să comunice raționamentul din spatele acestora, se creează un vid de informații. În absența unor explicații clare, publicul umple acest vid cu speculații, adesea înclinând spre cele mai senzationale sau sinistre interpretări disponibile. Acest proces este amplificat de faptul că, în multe cazuri, cei aflați la putere au acces la informații privilegiate, ceea ce duce la percepția că ascund adevărata natură a acțiunilor lor de ochii publicului.
Autoconservarea ca forță motrică
În centrul acestei probleme se află conceptul de autoconservare. Liderii sau factorii de decizie incompetenți, atunci când se confruntă cu provocări sau amenințări la adresa autorității lor, sunt preocupați în primul rând de protejarea poziției lor. Această dorință de autoconservare depășește alte considerente, ducând la decizii care se concentrează pe supraviețuirea imediată, mai degrabă decât pe binele pe termen lung al societății. Acest lucru poate implica folosirea altora drept țapi ispășitori, manipularea opiniei publice sau luarea unor măsuri pripite pentru a evita o criză, chiar dacă aceste acțiuni cauzează în final mai mult rău.
Această focalizare pe autoconservare se poate manifesta în diferite forme. În unele cazuri, duce la consolidarea puterii prin mijloace nedemocratice, pe măsură ce liderii caută să se izoleze de critici sau opoziție. În alte cazuri, rezultă în politici care prioritizează câștigurile economice sau politice pe termen scurt, în detrimentul dezvoltării durabile sau a justiției sociale. Indiferent de formă, motivația de bază rămâne aceeași: asigurarea poziției proprii în detrimentul intereselor mai largi ale societății.
Iluzia intenționalității
Percepția unei conspirații intenționate apare deoarece rezultatele acestor acțiuni egoiste se aliniază adesea cu interesele celor aflați la putere, chiar și atunci când aceste rezultate sunt dăunătoare pentru public. Această aliniere creează iluzia că răul a fost intenționat, că a existat un plan deliberat de exploatare sau înșelăciune. În realitate, răul este adesea o consecință neintenționată a unor decizii reactive și pe termen scurt, luate în căutarea autoconservării.
Este important să înțelegem că aceasta nu îi absolvă pe cei aflați la putere de responsabilitate. Daunele cauzate de acțiunile lor sunt reale, iar faptul că acestea nu au fost intenționate nu atenuează suferința pe care o provoacă. Totuși, recunoașterea rolului incompetenței și al autoconservării în aceste dinamici este crucială pentru dezvoltarea unor răspunsuri mai eficiente. În loc să atribuim rezultatele dăunătoare unor mari conspirații, care pot obscura problemele reale, este mai productiv să abordăm deficiențele sistemice care permit incompetenței să prospere la cele mai înalte niveluri ale societății.
Reformulând narațiunea de la una de conspirație intenționată la una de incompetență condusă de autoconservare, putem înțelege mai bine natura reală a provocărilor cu care ne confruntăm. Această înțelegere permite o abordare mai orientată spre reformă, concentrându-se pe îmbunătățirea transparenței, responsabilității și competenței în guvernare, în loc să urmărim umbrele conspirațiilor imaginare. Procedând astfel, ne apropiem de o societate în care puterea este exercitată responsabil și cu o preocupare autentică pentru binele pe termen lung al tuturor.
Dincolo de conspirație către competență
Percepția unei conspirații ca răspuns la incompetența grosolană la niveluri înalte ale societății este o reflectare a unor probleme sistemice mai profunde. Deși este firesc să căutăm explicații pentru decizii dăunătoare sau ilogice, este important să recunoaștem că aceste decizii sunt adesea rezultatul unei gândiri reactive și pe termen scurt, mai degrabă decât al răutății intenționate. Înțelegând jocurile psihologice care sunt jucate în căutarea puterii și pericolele gândirii pe termen scurt, putem începe să abordăm problemele subiacente și să lucrăm pentru un sistem de guvernare care prioritizează viziunea pe termen lung, transparența și responsabilitatea.
Pentru a depăși iluzia conspirației, trebuie să ne concentrăm pe promovarea competenței și integrității în liderii noștri, precum și pe promovarea implicării publice și a unei înțelegeri mai informate a naturii puterii. Doar abordând aceste probleme sistemice putem spera să creăm o societate în care puterea este exercitată responsabil și pentru binele comun, mai degrabă decât pentru interesele egoiste ale câtorva.
Dacă doriți consiliere în probleme legate de politici pentru persoanele cu dizabilități sau pentru a discuta despre cum putem crea o societate mai incluzivă și responsabilă, vă invit să mă contactați cu încredere la hello@ovidiuplaton.com. Sunt aici să vă sprijin cu empatie și dedicare.
O zi cu tot ce aveți nevoie!