Școala nouă și Autism/ADHD: Profesorii pot schimba educația elevilor neurodivergenți (cu CES)

Ovidiu Platon

2 aug. 2024 • 15 min read

Stați liniștiți! Uitați-vă la mine! Mitul educației care trebuie să dispară

În lumea profesorilor susținători ai educației tradiționale și a profesioniștilor care încă folosesc metode educaționale antichizate și coercitive precum ABA, ideea că cei cărora le predăm, precum "elevii", "studenții", "pacienții" trebuie să stea liniștiți și să mențină contactul vizual cu "profesorii" pentru a învăța eficient a fost mult timp considerată o normă. Cu toate acestea, cercetările recente și relatările persoanelor autiste contestă această perspectivă. Ultimele studii arată că mișcarea și flexibilitatea sunt esențiale pentru un mediu de învățare eficient, mai ales pentru elevii cu diagnostic de autism și ADHD.

În calitate de consilier și formator pentru crearea de politici educaționale și de training pentru școli și universități cu focus pe elevii autiști și ADHD, ori pentru susținere și ghidarea cadrelor didactice în procesul de formare și training specializat în educarea elevilor autiști și ADHD am urmărit atât succesul acestor schimbări de paradigmă cât și dezvoltat traininguri specializate în aceste direcții.

Este evident că, în "școala nouă" ce avem nevoie să o promovăm, trebuie să adaptăm metodele de predare pentru a răspunde nevoilor diverse ale elevilor. Elevii autiști și ADHD întâmpină deseori dificultăți în procesarea senzorială și integrarea simțurilor, iar contactul vizual direct și nemișcarea pot fi copleșitoare pentru ei. În loc să faciliteze învățarea, aceste cerințe pot să interfereze cu capacitatea lor de a se concentra și de a reține informațiile.

Studiile arată că mișcarea fizică și auto-stimularea sunt esențiale pentru organizarea informațiilor și menținerea atenției la elevii cu diagnostic de TSA și ADHD. De exemplu, un elev poate avea nevoie să se legene, să bată din degete pe piept ori pe mână sau să vocalizeze în șoaptă ori să miște gura în liniște pentru a procesa informațiile într-un mod eficient. Aceasta nu înseamnă că sunt distrași, ci că folosesc strategii de auto-reglare pentru a gestiona supraîncărcarea senzorială și pentru a se concentra pe sarcina de învățare.

Pentru a crea un mediu de învățare incluziv și eficient, cadrele didactice trebuie să recunoască și să acomodeze aceste nevoi diverse. Pauzele de mișcare, aranjamentele flexibile de ședere și utilizarea instrumentelor senzoriale sunt doar câteva dintre strategiile care pot transforma școala într-un spațiu în care fiecare elev are șansa de a învăța în modul cel mai potrivit pentru el. Această abordare nu doar îmbunătățește funcția cognitivă și angajamentul elevilor, ci și sprijină bunăstarea lor generală. Renunțând la practicile educaționale depășite și îmbrățișând inovațiile, putem crea un sistem educațional care să răspundă nevoilor tuturor elevilor, promovând o experiență de învățare mai incluzivă și dinamică.

Schimbările propuse și detaliate în ultimele studii ale literaturii de specialitate avantajează TOȚI elevii, indiferent de neurotipul lor. Aplicarea acestor politici și implementarea strategiilor de mișcare și flexibilitate sunt necesare pentru toți elevii, contribuind la progrese semnificative în procesul de învățare. Studiile arată că aceste schimbări sunt benefice pentru toți, însă sunt deosebit de critice pentru elevii cu diagnostic de autism și ADHD, ajutându-i să gestioneze supraîncărcarea senzorială și să se concentreze mai bine.

Credința profesorile, educatorilor, terapeuților care folosesc încă metode antichizate și credințe depășite în care copiii trebuie să stea liniștiți și să se uite direct la profesionistul din fața lor pentru a învăța eficient este un mit de lungă durată în practicile educaționale. Această noțiune a ghidat managementul clasei, a terapiilor și strategiile de predare timp de decenii, dar cercetările contemporane și relatările directe ale persoanelor autiste pun sub semnul întrebării această credință. Mitul nu numai că trece cu vederea nevoile diverse de învățare ale elevilor, dar impune și un stres și limitări inutile asupra celor care procesează informațiile diferit. Această recenzie cuprinzătoare își propune să demonteze acest mit examinând cercetările științifice, perspectivele cognitive și neurologice, practicile educaționale și importanța activităților senzoriale și fizice în învățare.

Mitul: Necesitatea de a Sta Liniștit și de a te Uita la Mine pentru a Învăța

În catea sa The Autism Discussion Page, Bill Nason povestește despre expriența sa. În cele ce urmeazaă cuvinteles sale vor fi parafrazate pentru a acoperi o mare parte a capitolului folosit din carte. În primii mei ani de pregătire comportamentală, modelam întotdeauna contactul vizual și suprimam autostimularea în timpul activităților de învățare. Se presupunea că copiii nu erau atenți dacă nu se uitau la tine, stând liniștiți cu picioarele pe podea și mâinile pe masă sau în poală. Nu puteau să fie atenți la învățare dacă erau distrași de autostimulare. La suprafață, aceste două presupuneri păreau logice. Cu toate acestea, asta a fost înainte să începem să auzim relatările directe ale adulților autiști și să învățăm mai multe despre diferențele în procesarea senzorială și a informațiilor la autism.

Mulți oameni autiști sunt copleșiți de contactul vizual direct. Anxietatea provocată de contactul vizual direct le face adesea imposibil să se concentreze pe ceea ce spune persoana. De asemenea, persoanele autiste au probleme în a-și integra simțurile, așa că folosesc mono-procesarea (concentrarea pe un singur simț în timp ce blochează celelalte). În acest caz, a privi în altă parte (minimizând aportul vizual) este necesar pentru a se concentra pe ceea ce spui. Alții, care au probleme de procesare auditivă, pot privi la gura ta pentru a citi buzele și a interpreta ceea ce spui. Odată am crezut că un copil mic era hipersensibil la zgomot pentru că își acoperea urechile când se uita la ceva. Mai târziu, am aflat că își acopereau urechile pentru a bloca aportul auditiv și a se concentra pe ceea ce vedeau. Viziunea era simțul lor principal și calea lor de învățare.

Pentru mulți cu probleme de integrare senzorială, simțurile lor sunt fragmentate și copleșitoare atunci când folosesc simțurile directe. Ei trebuie să folosească simțurile periferice (indirecte) pentru a le reduce intensitatea. Acești copii nu se vor uita direct la obiectul de interes (mai ales la oameni), ci vor privi din vedere periferică. Ei te privesc indirect din vedere periferică. Se uită în altă parte pentru a putea tolera ceea ce văd. Donna Williams (autor și vorbitor autist) raportează că acest lucru se întâmplă și cu alte simțuri. Copilul poate produce zgomote vocale repetitive sau se poate angaja în autoconvorbire pentru a auzi indirect ceea ce se spune. A asculta pur și simplu este prea copleșitor sau este fragmentat atunci când este direct. Acesta este copilul care pare să fie absorbit în vocalizare, dar aude tot ceea ce spui.

Alți copii autiști pot procesa stimularea doar indirect când se mișcă continuu (legănare, mers, mișcare în scaune, etc.) sau oferindu-și stimulare tactilă (bătând din degete, jucându-se cu ceva, etc.). Ei pot organiza mai bine informațiile atunci când își oferă stimuli organizați (prin mișcare, vocalizare sau jucarea cu obiecte). Fără a-și oferi stimuli organizați, informațiile devin copleșitoare sau fragmentate.

În consecință, trebuie să evaluăm foarte atent înainte de a presupune imediat că aceste comportamente sunt deranjante și trebuie să fie eliminate (stopate). Nu presupune că copilul trebuie să stea liniștit și să facă contact vizual pentru a se concentra și a învăța. Acești copii au adesea probleme de integrare senzorială care fac ca stilurile lor de atenție și procesare să fie diferite de ale noastre. Trebuie să privim cu atenție pentru a vedea că ei adesea acordă atenție și procesează informațiile atunci când par a fi distrași și absorbiți în sine. Înainte de a încerca să eliminăm instrumentele care îi ajută să fie atenți și să învețe, trebuie să analizăm atent diferențele de procesare auditivă, vizuală sau problemele de modulație senzorială. La început, nu încercați să schimbați ceea ce fac și urmăriți cum reacționează. Priviți și observați foarte atent. Ce simț (auz, vedere, tactil) folosesc pentru a fi atenți și a procesa. Dacă este necesar, căutați evaluări OT (terapie ocupațională), SLP (terapie logopedică), Audiologie și Oftalmologie pentru a identifica orice dificultăți auditive, vizuale, de planificare motorie, sensibilități senzoriale și probleme de modulație. Acesta este expriența lui Bill Nason în unul din capitolele cărții The Autism Discussion Page discutată și pe pagina sa de Facebook.

Perspective cognitive și neurologice

Atenția și Concentrarea

Modelele tradiționale de educație subliniază necesitatea ca copiii să stea nemișcați și să mențină contactul vizual direct pentru a demonstra atenția și angajamentul. Cu toate acestea, psihologia cognitivă și neuroștiința oferă dovezi că aceste comportamente nu sunt necesare pentru o învățare eficientă. Atenția susținută și învățarea profundă nu pot avea loc fără necesitatea nemișcării sau a privirii directe. Literatura de specialitate indică faptul că capacitatea creierului de a învăța și de a reține informații se îmbunătățește atunci când cursanților li se permite să se miște și să se angajeze fizic.

Cercetările arată că mișcarea fizică activează diferite zone ale creierului, îmbunătățind funcțiile cognitive, cum ar fi memoria, rezolvarea problemelor și creativitatea. Acest lucru este deosebit de relevant pentru persoanele autiste, care pot găsi contactul vizual direct și nemișcarea copleșitoare. De exemplu, contactul vizual direct poate crește anxietatea și distrage de la comunicarea verbală, deoarece persoanele autiste pot avea nevoie să privească în altă parte pentru a procesa informațiile auditive în mod eficient.

Procesarea Senzorială

Procesarea senzorială joacă un rol critic în modul în care copiii învață și se angajează cu mediul lor. Tulburările de procesare senzorială (SPD) pot provoca dificultăți în integrarea și răspunsul la informațiile senzoriale, care se pot manifesta ca neliniște sau nevoie de mișcare. Mișcarea ajută la reglarea aportului senzorial, permițând copiilor să mențină atenția și angajamentul. Concepția greșită că nemișcarea echivalează cu o mai bună învățare nu ține cont de nevoile senzoriale diverse ale elevilor, în special ale celor cu SPD sau autism.

Persoanele autiste folosesc adesea mono-procesarea pentru a face față supraîncărcării senzoriale. Aceasta înseamnă că se concentrează pe un singur simț la un moment dat, blocând celelalte pentru a preveni supraîncărcarea informațiilor senzoriale. De exemplu, un copil autist ar putea privi în altă parte pentru a minimiza aportul vizual și a se concentra pe informațiile auditive. Alții ar putea să se angajeze în comportamente de autostimulare (stimming) cum ar fi legănatul, bătutul din palme sau vocalizarea pentru a organiza aportul senzorial și a îmbunătăți capacitatea lor de a procesa informațiile.

Activitatea fizică și rezultatele învățării

Oboseala și Memoria

Forțarea copiilor să stea liniștiți pentru perioade lungi poate duce la oboseală, concentrare redusă și diminuarea retenției memoriei pe termen lung. Activitatea fizică, pe de altă parte, s-a dovedit că îmbunătățește funcția cognitivă, inclusiv memoria. Mișcarea regulată facilitează un flux sanguin mai bun către creier, ceea ce îmbunătățește claritatea mentală și performanța cognitivă.

Cercetările arată că copiii care au participat la activități fizice în timpul zilei școlare au arătat îmbunătățiri în atenție, comportament și performanță academică. Aceste descoperiri sugerează că integrarea mișcării în procesul de învățare poate aduce beneficii tuturor elevilor, nu doar celor cu dificultăți de procesare senzorială.

Învățarea Kinestezică

Învățarea kinestezică, care implică utilizarea corpului pentru a explora și interacționa cu mediul, este o modalitate extrem de eficientă pentru copii de a învăța. Acest tip de învățare este crucial pentru dezvoltarea abilităților motorii, a conștientizării spațiale și a conexiunilor cognitive. Practicile educaționale care încorporează activități fizice în curriculum pot îmbunătăți semnificativ rezultatele învățării.

De exemplu, activitățile practice, jocurile de rol și exercițiile fizice pot ajuta la consolidarea conceptelor academice și la a face învățarea mai captivantă. Permițând elevilor să se miște și să își folosească corpul în timpul lecțiilor îi ajută să înțeleagă și să rețină mai bine informațiile. Această abordare este deosebit de benefică pentru elevii autiști, care se pot baza pe mișcarea fizică pentru a procesa și organiza informațiile senzoriale.

Practici educaționale și managementul clasei

Angajament și Motivație

Setările tradiționale de clasă care cer nemișcare duc adesea la scăderea angajamentului și motivației printre elevi. Dimpotrivă, permițând mișcarea și oportunitățile de învățare interactive se promovează un mediu de învățare mai dinamic și captivant. Profesorii care încorporează activități fizice și experiențe de învățare practice raportează niveluri mai ridicate de participare și interes din partea elevilor.

Aranjamentele flexibile de ședere, pauzele de mișcare și strategiile de învățare activă satisfac nevoia naturală de mișcare și se aliniază cu înțelegerile contemporane ale dezvoltării copilului și psihologiei învățării. De exemplu, utilizarea birourilor reglabile, a mingilor de exerciții sau a pernelor poate oferi elevilor mișcarea necesară în timpul învățării, îmbunătățindu-le concentrarea și angajamentul.

Așteptările Comportamentale

Așteptarea ca copiii să stea nemișcați este adesea înrădăcinată în modele educaționale depășite, care nu țin cont de nevoile diverse de învățare ale elevilor. Cercetările moderne promovează practici educaționale flexibile și incluzive, care recunosc importanța mișcării și acomodărilor senzoriale. Aceste abordări nu doar sprijină elevii autiști, ci și beneficiază toți cursanții prin promovarea unui mediu de învățare mai inclusiv și suportiv.

De exemplu, integrarea pauzelor regulate de mișcare în ziua școlară poate ajuta la menținerea atenției și reducerea oboselii. Permițând elevilor să folosească instrumente senzoriale, cum ar fi jucăriile antistres, căștile care anulează zgomotul sau păturile ponderate, îi poate ajuta să își regleze aportul senzorial și să rămână concentrați pe sarcinile lor.

Interacțiunea și Colaborarea

Mișcarea și activitățile fizice promovează interacțiunea socială și colaborarea între elevi. Aceste interacțiuni sunt esențiale pentru dezvoltarea abilităților sociale, a inteligenței emoționale și a abilităților de lucru în echipă. Clasele care încurajează mișcarea și activitățile de grup tind să promoveze un mediu de învățare mai inclusiv și suportiv.

De exemplu, activitățile de grup care implică mișcare fizică, cum ar fi jocurile cooperative sau exercițiile de team-building, pot ajuta elevii să dezvolte abilități de comunicare și colaborare. Aceste activități oferă, de asemenea, oportunități pentru elevi de a construi relații și de a se sprijini reciproc, îmbunătățindu-le dezvoltarea socială și emoțională.

Reducerea Stresului

Activitatea fizică este un calmant natural al stresului, iar integrarea mișcării în ziua școlară poate ajuta la reducerea anxietății și la îmbunătățirea sănătății mintale generale. Elevii care sunt permise să se miște și să se exprime fizic sunt adesea mai relaxați și mai bine echipați pentru a face față provocărilor academice.

Cercetările arată că activitatea fizică eliberează endorfine, care ajută la reducerea stresului și la îmbunătățirea stării de spirit. Pentru elevii autiști, care pot experimenta niveluri mai ridicate de anxietate din cauza dificultăților de procesare senzorială, pauzele regulate de mișcare pot fi deosebit de benefice. Permițându-le acestor elevi să se angajeze în comportamente de autostimulare sau să folosească instrumente senzoriale îi poate ajuta să gestioneze stresul și să rămână concentrați pe sarcinile lor.

Demolarea Mitului: Dovezi Științifice

Mișcarea Îmbunătățește Învățarea

Numeroase studii au demonstrat că mișcarea îmbunătățește învățarea și funcția cognitivă. Cercetările au arătat că elevii cu ADHD au avut performanțe mai bune la sarcinile academice atunci când li s-a permis să se miște sau să se joace. De asemenea, literatura de specialitate susține că elevii care s-au angajat în activități fizice în timpul învățării au avut o mai bună retenție și înțelegere a memoriei.

Aceste constatări susțin ideea că mișcarea și activitatea fizică sunt componente esențiale ale unei strategii educaționale eficiente. Permițând elevilor să se miște și să se angajeze fizic, educatorii pot îmbunătăți funcția cognitivă, crește angajamentul și sprijini bunăstarea generală a elevilor.

Integrarea Senzorială și Învățarea

Integrarea senzorială este un aspect crucial al învățării, în special pentru persoanele autiste. Cercetările arată că dificultățile de procesare senzorială pot afecta atenția, comportamentul și performanța academică. De asemenea, literatura de specialitate a arătat că intervențiile de integrare senzorială au îmbunătățit atenția și comportamentul elevilor autiști în clasă.

Aceste descoperiri subliniază importanța acomodării nevoilor senzoriale în mediile educaționale. Oferind instrumente senzoriale și permițând comportamentele de autostimulare, educatorii pot ajuta elevii să gestioneze aportul senzorial și să rămână concentrați pe sarcinile lor.

Recomandări Practice pentru Educatori

Observați și Înțelegeți

Educatorii ar trebui să petreacă timp observându-și elevii pentru a înțelege nevoile lor senzoriale și de procesare. Identificarea simțurilor pe care le folosesc pentru a fi atenți și a procesa informațiile poate ajuta la adaptarea abordărilor educaționale pentru a răspunde nevoilor lor individuale. De exemplu, dacă un elev se bazează pe aportul vizual pentru a învăța, oferind suporturi vizuale și minimizând distragerile auditive poate îmbunătăți experiența lor de învățare.

Permiteți Mișcarea

Încurajarea mișcării și a activităților fizice în timpul învățării poate ajuta elevii să rămână concentrați și angajați. Oferirea de oportunități pentru elevi de a se mișca, de a se juca sau de a folosi instrumente senzoriale poate îmbunătăți capacitatea lor de a procesa informațiile și de a reține cunoștințele. De exemplu, integrarea pauzelor de mișcare în ziua școlară sau utilizarea aranjamentelor flexibile de ședere poate sprijini nevoia naturală de mișcare a elevilor.

Ședere Flexibilă

Implementarea aranjamentelor flexibile de ședere poate oferi elevilor mișcarea necesară în timpul învățării. Opțiuni precum birourile reglabile, mingile de exerciții sau pernele pot ajuta elevii să rămână concentrați și angajați. De exemplu, permițând elevilor să își aleagă aranjamentele de ședere pe baza nevoilor lor senzoriale și de procesare poate crea un mediu de învățare mai inclusiv și suportiv.

Pauze și Tranziții

Incorporarea pauzelor regulate de mișcare și a tranzițiilor în ziua școlară poate ajuta la menținerea atenției și reducerea oboselii. Pauzele scurte și frecvente pot ajuta elevii să rămână concentrați și să gestioneze aportul senzorial. De exemplu, utilizarea pauzelor de mișcare pentru a tranziționa între activități poate ajuta elevii să se reseteze și să se pregătească pentru următoarea sarcină.

Instrumente Senzoriale

Furnizarea de instrumente senzoriale, cum ar fi jucăriile antistres, căștile care anulează zgomotul sau păturile ponderate, poate ajuta elevii să își regleze aportul senzorial și să rămână concentrați pe sarcinile lor. De exemplu, permițând elevilor să folosească aceste instrumente în timpul lecțiilor îi poate ajuta să gestioneze aportul senzorial și să rămână angajați.

Învățare Personalizată

Adaptarea abordărilor educaționale pentru a răspunde nevoilor individuale ale fiecărui elev este esențială pentru o învățare eficientă. Recunoașterea faptului că fiecare copil este unic și poate necesita strategii diferite pentru a sprijini învățarea poate îmbunătăți experiența educațională. De exemplu, oferind planuri de învățare personalizate care să acomodeze nevoile senzoriale și de procesare poate ajuta elevii să aibă succes academic și social.

Sprijin Profesional

Căutarea evaluărilor de la terapeuți ocupaționali, logopezi, audiologi și oftalmologi poate ajuta la identificarea oricăror sensibilități senzoriale sau dificultăți de procesare. De exemplu, colaborarea cu acești profesioniști pentru a dezvolta intervenții de integrare senzorială poate sprijini învățarea și dezvoltarea elevilor.

Deci, în ultimele rânduri, cu ce rămânem? Credința că copiii trebuie să stea liniștiți pentru a învăța eficient este un mit pe care cercetările contemporane și relatările directe ale persoanelor autiste îl demontează în totalitate. Mișcarea, activitatea fizică și acomodările senzoriale sunt componente critice ale unei strategii educaționale eficiente. Îmbrățișând aceste elemente și renunțând la practicile educaționale depășite, educatorii pot crea un mediu de învățare mai inclusiv și suportiv pentru toți elevii.

Înțelegerea și acomodarea nevoilor senzoriale și de procesare diverse ale elevilor nu sunt doar benefice, ci esențiale pentru dezvoltarea lor cognitivă, emoțională și socială. Provocând mitul și adoptând o abordare mai flexibilă a învățării, educatorii pot îmbunătăți funcția cognitivă, crește angajamentul și sprijini bunăstarea generală a elevilor. Această schimbare de perspectivă este crucială pentru dezvoltarea practicilor educaționale care să răspundă nevoilor diverse ale tuturor cursanților, promovând o experiență educațională mai incluzivă și dinamică.

Vă pot fi de ajutor în calitate de consilier și formator pentru crearea de politici educaționale și de training pentru școli și universități cu focus pe elevii autiști și ADHD, ori pentru susținere și ghidarea cadrelor didactice în procesul de formare și training specializat în educarea elevilor autiști și ADHD. Sunt disponibil pentru sesiuni live online și în persoană, indiferent de locația dumneavoastră. Mă puteți contacta oricând la hello@ovidiuplaton.com.