Ai copil autist? A primit diagnosticul de TSA? Îți este greu? Nu știi de unde să începi? Hai să începem de aici...

Dacă ai ajuns să cauți informații despre autism și despre cum să îți sprijini copilul, este posibil să te simți copleșit și confuz. În special, atunci când ai primit sau cauți un diagnostic pentru copilul tău, este firesc să ai multe întrebări și să simți o presiune enormă de a găsi răspunsuri rapide și soluții eficiente.

Una dintre cele mai dificile situații cu care se confruntă părinții este aceea de a primi un diagnostic neclar sau incomplet, cum ar fi termenul "elemente din spectrul autismului". Ce înseamnă cu adevărat această formulare? În acest articol, vom explora în profunzime ce înseamnă să ai un copil autist, cum să interpretezi astfel de formulări ambigue din partea medicilor și ce pași concreți poți face pentru a sprijini dezvoltarea copilului tău, indiferent de diagnoza oficială.

Ce înseamnă "elemente din spectrul autismului"?

În multe cazuri, părinții primesc formulări precum "elemente din spectrul autismului" sau "trăsături autiste" în loc de un diagnostic clar de autism. Aceasta este o frază care adesea îi lasă pe părinți într-o zonă gri, fără o claritate reală. De ce spun medicii asta? Motivele pot varia, dar iată câteva posibile explicații:

1. Medicul este depășit de situație: Uneori, specialiștii nu au suficientă experiență cu autismul și nu știu cum să ofere un diagnostic clar. În astfel de cazuri, ei pot evita să ofere o etichetă concretă, preferând să rămână vagi pentru a nu provoca reacții emoționale puternice din partea părinților.
2. Teama de reacția părintelui: Un alt motiv comun pentru care medicii folosesc aceste formulări ambigue este teama de reacția părinților. Autismul este adesea perceput ca un diagnostic greu de acceptat, iar unii medici pot încerca să "îndulcească" vestea, evitând să spună direct că copilul este autist. Ei se tem că părinții ar putea reacționa cu șoc, negare sau furie și preferă să ofere o versiune mai blândă a realității.
3. Confuzie cu alte condiții: Unii medici încă mai cred că "elementele din spectrul autismului" nu înseamnă neapărat autism complet și pot confunda trăsăturile autiste cu alte condiții, cum ar fi întârzierea de dezvoltare, anxietatea sau probleme senzoriale. Acest lucru poate face ca diagnosticul să fie amânat sau neclar pentru o perioadă lungă de timp.

Ce ar trebui să înțelegi despre aceste "elemente din spectru"?

Indiferent de formularea pe care o folosește medicul, atunci când se vorbește despre "elemente din spectrul autismului", este esențial să înțelegi că acestea sunt comportamente și manifestări specifice autismului. Dacă copilul tău prezintă aceste trăsături, chiar și fără un diagnostic oficial clar, este foarte probabil să fie autist. Autismul este un spectru larg, iar copiii se pot situa în diverse puncte ale acestuia, având manifestări mai ușoare sau mai severe.

Ce înseamnă autismul?

Autismul este o condiție neurodezvoltată care face parte din neurodiversitatea umană. Acesta nu este o boală sau ceva care trebuie "vindecat", ci reprezintă o modalitate naturală și diferită de a percepe, înțelege și interacționa cu lumea. Persoanele autiste au diferențe de procesare care influențează felul în care învață, gândesc și simt, și acestea trebuie respectate ca o parte esențială a identității lor.

În loc să vedem autismul doar prin prisma dificultăților sau "deficiențelor", este mai util și mai corect să înțelegem că autismul implică diferențe de învățare, procesare gestaltică a limbajului și a informației, monotropism și un stil diferit de adaptare la mediu și stimuli.

Procesarea Gestaltică a Limbajului și a Informației

Un aspect cheie al felului în care mulți autiști înțeleg și folosesc limbajul este procesarea gestaltică. Aceasta înseamnă că în loc de a procesa limbajul pe bucăți mici (cuvânt cu cuvânt), persoanele autiste pot procesa limbajul ca un întreg, sub formă de „blocuri” mai mari de informație. De exemplu, un copil autist poate învăța și repeta fraze întregi (ecolalie), mai degrabă decât să învețe cuvinte individuale. Ecolalia (repetarea automată a cuvintelor sau frazelor) este adesea un mod de învățare și de procesare a limbajului, nu doar o simplă repetiție mecanică.

Acesta este un mod natural de învățare și poate fi un pas important pentru dezvoltarea comunicării. În loc să fie văzută ca o dificultate de comunicare, ecolalia trebuie înțeleasă ca un instrument de învățare, o etapă importantă prin care copilul își dezvoltă propriul limbaj și propria înțelegere a lumii.

Monotropismul și hiperfocalizarea

Monotropismul este un concept legat de modul în care persoanele autiste își concentrează atenția. Spre deosebire de persoanele neurotipice, care pot fi mai capabile să jongleze între mai multe activități și surse de stimulare, persoanele autiste tind să aibă focalizări intense asupra unui număr limitat de interese sau activități la un moment dat. Acest lucru nu este o problemă, ci o trăsătură importantă care poate aduce beneficii imense, cum ar fi dezvoltarea unor abilități de specialitate sau o concentrare profundă asupra unui anumit subiect sau activitate.

Această hiperfocalizare poate fi interpretată greșit ca fiind „interese restrânse”, însă este de fapt un mod foarte eficient de a naviga prin lume pentru o persoană autistă. În loc să considerăm monotropismul o limitare, el poate fi un avantaj care le permite autiștilor să exceleze în domenii care le pasionează.

Supraîncărcarea senzorială și modul de gestionare a emoțiilor

Un alt aspect esențial al autismului este suprasolicitarea senzorială. Persoanele autiste procesează adesea mai multă informație senzorială decât persoanele neurotipice și, în același timp, pot avea o capacitate redusă de a filtra acești stimuli. Acest lucru poate duce la senzații copleșitoare atunci când există prea mulți stimuli – cum ar fi sunete puternice, lumini strălucitoare, aglomerație sau mirosuri puternice. Supraîncărcarea senzorială poate declanșa o stare de disconfort intens, iar uneori poate duce la meltdown-uri sau shutdown-uri (blocaje emoționale și cognitive).

Pentru a face față acestor stări de copleșire, persoanele autiste dezvoltă adesea mecanisme naturale, cum ar fi mișcările repetitive (fluturatul mâinilor, balansatul etc.), numite adesea stimming. Aceste mișcări sunt foarte importante pentru echilibrul lor emoțional și nu trebuie oprite sau corectate, ci înțelese ca parte din modul lor de a se adapta la lumea din jur. Stimming-ul ajută persoanele autiste să se calmeze, să gestioneze anxietatea și să își regleze stările interne.

Este esențial ca aceste comportamente să nu fie etichetate drept „ciudate” sau „neadecvate”, ci să fie privite ca strategii naturale și sănătoase de auto-reglare.

Comunicarea prin stimming și autocunoaștere

Pentru mulți copii autiști, comportamentele repetitive sau „stimming-ul” sunt, de fapt, o formă de comunicare. Atunci când un copil își flutură mâinile sau se leagănă înainte și înapoi, el nu face aceste lucruri „fără motiv”. Aceste comportamente sunt adesea răspunsuri la ceea ce simte în acel moment – anxietate, suprasolicitare, emoție sau bucurie. În loc să încerci să oprești aceste comportamente, este important să înțelegi semnificația lor și să discuți cu copilul despre ele.

Întrebări de genul „Te ajută să te simți mai bine când îți miști mâinile așa?” sau „Ce simți când te legăni?” pot deschide o cale de comunicare și pot oferi copilului ocazia să își înțeleagă și să își exprime mai bine stările interioare.

Acomodările senzoriale și modul în care le poți descoperi

Un copil autist poate avea nevoi senzoriale diferite, iar identificarea acestora este esențială pentru a-i oferi suportul de care are nevoie. Poți observa cum reacționează la anumite stimuli din mediu și să faci ajustări pentru a-i oferi acomodări senzoriale. De exemplu:

• Dacă este sensibil la zgomote puternice, căștile care reduc zgomotul pot fi o soluție.
• Dacă lumina puternică este deranjantă, poți ajusta lumina din casă sau folosi ochelari de soare pentru a-l ajuta să se simtă confortabil în exterior.
• Dacă evită anumite texturi, poți adapta hainele sau materialele cu care interacționează.

În loc să încerci să „normalizezi” comportamentele sale, acceptarea și sprijinul senzorial sunt cheia pentru a-l ajuta să navigheze lumea într-un mod care să nu fie copleșitor. Astfel, copilul va învăța că este perfect în regulă să își gestioneze propria experiență senzorială și că poate cere ajutor atunci când are nevoie.

Autoreglarea prin mișcări și echilibru emoțional

Este important să înțelegi că multe dintre comportamentele autiștilor, cum ar fi ecolalia, fluturatul mâinilor sau interesele intense, sunt moduri naturale de autoreglare. Aceste comportamente nu trebuie interpretate ca fiind "dificultăți", ci mai degrabă ca modalități prin care copilul învață să facă față emoțiilor sale, să se calmeze sau să se concentreze. Ele joacă un rol esențial în echilibrul său emoțional și ar trebui să fie respectate și susținute.

Autismul nu este o "afecțiune" care trebuie corectată, ci un mod de a trăi și a învăța care merită să fie respectat și înțeles. Prin acceptarea și sprijinirea copilului tău în ritmul și felul său unic de a interacționa cu lumea, vei putea să creezi un mediu în care acesta se simte în siguranță, respectat și încurajat să își dezvolte potențialul.

Respectarea diferențelor de procesare, susținerea autoreglării prin comportamente naturale și oferirea de acomodări senzoriale adecvate sunt esențiale pentru a ajuta copilul să prospere într-un mediu adaptat nevoilor sale unice.

De unde să începi când copilul tău este autist?

1. Acceptarea este primul pas

Primirea unui diagnostic de autism pentru copilul tău poate declanșa o gamă largă de emoții – de la șoc și negare, la tristețe și, uneori, chiar furie. Aceste reacții sunt naturale și de înțeles. Cu toate acestea, acceptarea este primul și cel mai important pas pe drumul către sprijinirea și înțelegerea copilului tău.

Acceptarea nu înseamnă că renunți la dorința de a-l ajuta să se dezvolte sau că abandonezi toate așteptările pe care le ai. Înseamnă că recunoști că autismul este o parte integrantă din copilul tău, nu ceva ce trebuie „corectat” sau „vindecat”. În loc să te concentrezi pe schimbarea lui, vei învăța să-l sprijini în a-și dezvolta potențialul și să fie fericit în ritmul său unic.

Autismul nu schimbă esența copilului tău. El este același copil minunat și iubitor pe care l-ai îngrijit și iubit înainte de diagnostic, doar că acum ai o nouă perspectivă asupra modului în care își trăiește viața. Acceptarea înseamnă și eliberarea de miturile și stigmatele sociale legate de autism, înțelegând că a fi autist nu este ceva negativ, ci doar o altă modalitate de a percepe și interacționa cu lumea.

2. Informarea corectă este cheia

Într-o lume plină de mituri și dezinformări despre autism, este vital să te informezi corect și să cauți surse de încredere. Autismul este un spectru larg, ceea ce înseamnă că fiecare copil autist este diferit și are nevoi și abilități unice. În loc să te concentrezi pe etichete sau pe găsirea unui „remediu”, concentrează-te pe înțelegerea copilului tău și pe identificarea celor mai bune modalități de a-l sprijini.

Miturile frecvente, cum ar fi cel conform căruia autismul ar fi cauzat de vaccinuri, au fost complet dezmințite de cercetările științifice. Este important să fii atent la aceste dezinformări și să te bazezi pe surse credibile, inclusiv comunități de autiști și specialiști în neurodiversitate. Autismul nu este o afecțiune care poate fi „vindecată”, iar ceea ce contează este calitatea vieții și cum poți ajuta copilul să își dezvolte abilitățile într-un mod care să îl facă să se simtă acceptat și împlinit.

3. Nu te teme de diagnostic

Un diagnostic clar de autism poate aduce multă claritate și acces la resurse utile. Un diagnostic nu schimbă cine este copilul tău, dar îți oferă instrumentele necesare pentru a-l sprijini mai bine. Acesta deschide ușa către terapii adaptate, sprijin educațional și resurse sociale. Diagnosticul oferă, de asemenea, posibilitatea de a colabora cu specialiști pentru a construi un plan de sprijin personalizat.

Deși primirea unui diagnostic poate părea un moment dificil, în realitate, acesta poate fi primul pas către o mai bună înțelegere a nevoilor copilului tău și către identificarea soluțiilor potrivite. Diagnosticul poate ajuta la evitarea îndoielilor și confuziei, oferindu-ți o bază concretă pe care să construiești.

4. De ce ABA nu este recomandată și care sunt alternativele mai potrivite?

Mulți părinți cu copii autiști aud de terapia ABA (Analiza Comportamentală Aplicată) ca soluție de primă linie. Deși ABA este foarte răspândită și adesea recomandată de profesioniști, comunitatea autistă nu o susține, deoarece se bazează pe modificarea comportamentului copilului prin recompense și consecințe. Această abordare poate fi percepută ca forțată și lipsită de respect față de individualitatea copilului. În loc să fie ajutat să se dezvolte într-un mod care respectă ritmul și nevoile sale, copilul este „antrenat” să se conformeze unor norme externe.

ABA poate duce la ceea ce mulți autiști și părinți numesc „robotizarea” copilului, unde acesta învață să reproducă anumite comportamente, dar fără a dezvolta o înțelegere profundă a nevoilor și emoțiilor sale. Mai mult, multe persoane autiste care au trecut prin ABA au descris această terapie ca fiind traumatizantă și nu recomandată în nici o formă de către comunitatea autistă la nivel internațional.

Alternativele la ABA – Soluții care respectă nevoile copilului tău

Există alternative mult mai potrivite și respectuoase față de ritmul și nevoile copilului tău. Iată câteva dintre ele:

1. DIR Floortime

DIR Floortime este o metodă care pune accent pe dezvoltarea socială și emoțională a copilului, concentrându-se pe conectarea emoțională prin joc și interacțiune. În loc de a modifica comportamentele copilului prin tehnici de recompensă, Floortime îl încurajează să își exprime emoțiile și să interacționeze într-un mod natural, pornind de la interesele și curiozitățile sale. Acest tip de terapie urmărește nevoile copilului, fără să îl forțeze să respecte reguli rigide.

Terapeutul sau părintele participă în activități care îl atrag pe copil, sprijinindu-l să își dezvolte abilitățile sociale și comunicative prin joc. Floortime este o abordare blândă, care respectă individualitatea copilului și îi permite să se dezvolte în ritmul său.

2. Terapia prin joc cu nisip (Sand Play Therapy)

Terapia prin joc cu nisip este o terapie non-verbală care oferă copilului ocazia de a se exprima liber într-un cadru sigur. Mulți copii autiști au dificultăți în exprimarea verbală a emoțiilor, iar acest tip de terapie le permite să comunice prin simboluri și povești create cu ajutorul nisipului și figurinelor. Această abordare oferă copilului un mod de a procesa emoțiile și de a-și dezvolta abilitățile sociale într-un mediu neintruziv.

3. Terapia Ocupațională

Terapia ocupațională este esențială pentru dezvoltarea abilităților practice de viață ale copilului. Această terapie îi ajută pe copiii autiști să îmbunătățească abilități precum îmbrăcatul, mâncatul, igiena personală și gestionarea emoțiilor. Terapia ocupațională este importantă pentru a-i ajuta pe copiii autiști să devină mai independenți și să își dezvolte abilități de viață de zi cu zi.

De asemenea, această formă de terapie poate ajuta copiii să gestioneze mai bine provocările senzoriale, oferindu-le tehnici pentru a face față suprasolicitării senzoriale sau pentru a-și regla nevoile senzoriale.

4. Comunicarea Augmentativă și Alternativă (CAA)

Comunicarea Augmentativă și Alternativă (CAA) este o metodă crucială de sprijin pentru copiii care întâmpină dificultăți în comunicarea verbală. Aceasta implică utilizarea pictogramelor, limbajului semnelor, dispozitivelor electronice sau a altor metode pentru a ajuta copilul să își exprime gândurile și dorințele. De exemplu, un copil non-verbal poate folosi o tabletă cu pictograme pentru a comunica eficient, evitând astfel frustrările cauzate de incapacitatea de a folosi limbajul verbal.

Un mit comun este că utilizarea CAA împiedică dezvoltarea limbajului verbal, însă, de fapt, aceasta poate contribui la reducerea stresului și poate crea un cadru pentru dezvoltarea ulterioară a vorbirii. Mulți copii care încep să folosească CAA își dezvoltă în timp și abilități verbale.

Acomodările senzoriale – Cum să îți sprijini copilul în gestionarea nevoilor senzoriale

Copiii autiști procesează stimuli din mediul înconjurător în mod diferit, iar acomodările senzoriale sunt modificări personalizate ale mediului care îi ajută să facă față disconfortului sau suprastimulării. Aceste nevoi senzoriale pot varia de la hipersensibilitate la sunete puternice sau lumină strălucitoare, până la hiposensibilitate, unde copilul caută stimulare senzorială intensă pentru a se simți confortabil.

Cum poți descoperi nevoile senzoriale ale copilului tău?

Observă comportamentele copilului în diferite medii. De exemplu, dacă acoperă urechile în prezența zgomotelor puternice, acesta poate fi un semn de hipersensibilitate auditivă. Dacă evită anumite texturi de haine, poate avea hipersensibilitate tactilă. Dacă pare că are nevoie constantă de mișcare sau sunete puternice, este posibil să aibă nevoie de stimulare senzorială suplimentară.

Cum poți fi un exemplu de acomodare senzorială pentru copilul tău?

Copiii învață foarte mult prin observarea comportamentelor părinților. Dacă îți arăți propriile modalități de a gestiona stimulii, copilul va învăța să își recunoască și gestioneze mai bine propriile nevoi. De exemplu, dacă ești copleșit de zgomote puternice, poți spune: „Sunetele acestea sunt prea puternice pentru mine, mă voi duce într-un loc liniștit.” Așa îi arăți copilului că este normal și sănătos să își gestioneze nevoile senzoriale.

Cum să înțelegi dacă tu sau celălalt părinte sunteți neurodivergenți?

Atunci când copilul tău primește un diagnostic de autism, este important să iei în considerare faptul că neurodivergența – adică o modalitate de gândire diferită de cea neurotipică – are adesea o componentă genetică. Asta înseamnă că, dacă copilul tău este autist, există o probabilitate foarte mare ca și tu, partenerul tău sau alți membri ai familiei să fiți neurodivergenți, adică să aveți trăsături de ADHD, autism sau ambele (denumit și AuDHD).

Mulți părinți nu își dau seama că și ei sunt neurodivergenți până când nu primesc un diagnostic pentru copilul lor. Neurodivergența poate să nu fi fost recunoscută la timp, în special în generațiile anterioare, când aceste trăsături erau mai puțin înțelese sau etichetate greșit drept „dificultăți de comportament”, „lene” sau „inadaptare socială”.

De ce este important să înțelegi dacă ești și tu neurodivergent?

Dacă ai crescut simțindu-te criticat constant pentru modul în care gândești, acționezi sau te organizezi, fără să înțelegi de ce lucrurile sunt diferite pentru tine, există o probabilitate mare să nu ai o imagine clară despre cine ești cu adevărat. În loc să știi cum să fii tu, este posibil să știi doar cum să nu fii, încercând să te conformezi unor așteptări externe care nu se aliniază cu modul tău natural de funcționare. Această lipsă de autocunoaștere poate crea sentimente de frustrare și nesiguranță, ceea ce face dificil să îți sprijini copilul în mod eficient.

Dacă nu îți înțelegi propria neurodivergență, s-ar putea să te simți mereu în luptă cu tine însuți și să nu poți să fii de folos copilului tău. Înțelegerea felului în care funcționezi te va ajuta nu doar să îți sprijini copilul mai bine, ci și să îți îmbunătățești calitatea vieții.

Cum să descoperi dacă ești neurodivergent?

Iată câteva întrebări și semne la care să fii atent pentru a explora dacă ai și tu trăsături de ADHD, autism sau ambele (AuDHD):

1. Te simți copleșit de sarcinile zilnice? Dacă te confrunți frecvent cu sentimentul că nu îți poți organiza eficient ziua sau că sarcinile se acumulează rapid până te simți blocat, acesta ar putea fi un semn de ADHD.
2. Ai dificultăți în a te concentra pe mai multe sarcini simultan? Dacă ai tendința de a te hiperfocaliza pe un singur lucru pentru perioade lungi de timp sau de a fi distras ușor de orice mic detaliu din mediu, s-ar putea să ai trăsături de autism sau ADHD.
3. Ai simțit vreodată că percepi lumea diferit de ceilalți? Poate ești mai sensibil la sunete, lumină, mirosuri sau texturi, ceea ce te face să eviți anumite locuri sau activități. Aceasta este o trăsătură comună atât pentru autiști, cât și pentru persoanele cu ADHD.
4. Ai dificultăți în gestionarea timpului? Dacă întâmpini provocări în a respecta termene limită sau în a estima cât timp îți va lua să faci o activitate, aceasta poate fi o caracteristică a ADHD-ului.
5. Ai fost vreodată catalogat drept „leneș”, „inadaptat” sau „prea sensibil”? Aceste etichete greșite sunt adesea aplicate persoanelor neurodivergente, în special dacă trăsăturile lor nu au fost recunoscute și înțelese în copilărie.

De ce autocunoașterea ta este crucială pentru sprijinul copilului tău?

Înțelegerea propriilor tale trăsături neurodivergente este esențială pentru a putea să îți sprijini copilul. Dacă nu înțelegi cum funcționezi tu însuți, s-ar putea să ajungi să proiectezi aceleași frustrări și așteptări nerealiste asupra copilului tău. De exemplu, dacă ai fost criticat constant pentru dezorganizare sau hiperactivitate, este posibil să transferi aceleași așteptări asupra copilului tău, fără să îți dai seama că și tu funcționezi în moduri similare.

Cum să te sprijini ca părinte neurodivergent?

În primul rând, trebuie să îți acorzi grijă de sine. A fi părinte neurodivergent pentru un copil autist poate fi extrem de supra-solicitant, mai ales dacă nu ai avut ocazia să înțelegi cum funcționezi tu însuți. Este important să îți stabilești ritmuri și limite sănătoase care să te ajute să faci față stresului cotidian. Iată câteva strategii:

1. Construiește-ți o rutină clară, dar flexibilă: În calitate de persoană neurodivergentă, o rutină te poate ajuta să structurezi ziua și să reduci anxietatea provocată de imprevizibilitate. Totuși, e important ca această rutină să fie flexibilă și să îți permită să te adaptezi nevoilor tale și ale copilului tău.
2. Fii empatic cu tine însuți: Așa cum ai nevoie să îți sprijini copilul în moduri personalizate, trebuie să faci același lucru pentru tine. Acordă-ți pauze regulate și nu te învinovăți dacă uneori te simți copleșit.
3. Identifică-ți nevoile senzoriale: Dacă ești mai sensibil la zgomote, mirosuri sau lumină, asigură-te că îți faci timp pentru a te retrage într-un loc liniștit atunci când simți că ești copleșit. Copilul tău poate învăța din exemplul tău cum să își recunoască și gestioneze propriile nevoi senzoriale.
4. Acceptă-ți modul de a procesa informația: Dacă ai tendința să procesezi informațiile în stil gestalt (ca un întreg) sau dacă ai nevoie de mai mult timp pentru a răspunde la întrebări sau situații, dă-ți permisiunea de a funcționa în acest mod. Așa cum copilul tău are nevoie de spațiu pentru a învăța și procesa, și tu ai nevoie de același lucru.

Cum poți sprijini copilul fără să te simți copleșit?

A înțelege că și tu ești neurodivergent te poate ajuta să fii un părinte mai empatic și să echilibrezi relația dintre tine și copilul tău. În loc să încerci să fii un „părinte perfect” conform standardelor neurotipice, concentrează-te pe autenticitatea ta și pe modul în care poți crea un mediu sigur și liniștit, atât pentru tine, cât și pentru copilul tău.

1. Practică autoacceptarea și auto-compasiunea: Dacă te învinovățești frecvent pentru lucruri care nu merg „perfect” sau pentru zilele în care te simți epuizat, este esențial să practici auto-compasiunea. A fi neurodivergent și părinte poate fi o experiență provocatoare, dar nu trebuie să fie copleșitoare dacă îți acorzi spațiu pentru odihnă și autocunoaștere.
2. Nu încerca să controlezi totul: Este în regulă să ai momente în care te simți copleșit. În aceste momente, în loc să te forțezi să „îți revii”, acordă-ți permisiunea de a lua o pauză și de a delega unele sarcini. Poate fi un model pozitiv pentru copilul tău să vadă că îți gestionezi stresul într-un mod sănătos.
3. Învățați împreună: A fi părinte și neurodivergent îți oferă abilitatea unică de a învăța alături de copilul tău. Dacă ambii sunteți neurodivergenți, procesul de descoperire și adaptare poate fi reciproc. Învățați împreună despre acomodările senzoriale, despre cum să gestionați suprasolicitarea sau despre importanța pauzelor.
4. Cere sprijin și nu te izola: Chiar dacă uneori simți că trebuie să faci totul singur, sprijinul comunității este vital. Poți apela la consiliere, la grupuri de sprijin pentru părinți neurodivergenți sau chiar la discuții cu specialiști care îți înțeleg nevoile.

Cum pot să te ajut eu?

În calitate de specialist neurodivergent în consiliere parentală și personală, și ca persoană autistă, pot să îți ofer sprijin nu doar pentru a înțelege mai bine nevoile copilului tău, dar și pentru a te cunoaște pe tine însuți mai bine. Relația dintre tine și copilul tău nu este doar despre provocările cu care el se confruntă, ci și despre cum împreună puteți să vă ajutați reciproc să mergeți mai departe, sprijinindu-vă unul pe celălalt, nu prin repetarea durerilor trecutului, ci prin creștere și auto-descoperire.

Sprijin pentru autocunoaștere

Mulți părinți, atunci când primesc un diagnostic de autism pentru copilul lor, se întreabă doar ce să facă pentru copil, dar uită că o bună parte a acestei călătorii începe cu ei înșiși. Înainte de a putea sprijini eficient copilul, este crucial să te înțelegi pe tine însuți. Aș putea să te ajut să explorezi dacă tu însuți ai trăsături de autism, ADHD sau ambele. Această descoperire poate oferi o nouă perspectivă asupra propriei tale vieți, dar și asupra relației cu copilul tău.

Dacă ai fost criticat frecvent în copilărie pentru că erai "diferit", s-ar putea să fi trăit în suprasolicitare emoțională fără să știi de ce. Descoperirea că ești neurodivergent poate aduce liniște și claritate, oferindu-ți o bază solidă de la care să îți sprijini copilul într-un mod autentic.

Explorarea relației cu copilul tău

Autismul nu este o barieră care să împiedice o relație autentică și profundă între tine și copilul tău. Împreună putem explora moduri mai sănătoase de comunicare și sprijin, care să te ajute să nu cazi în capcana de a repeta povestirile de durere sau frustrare care pot apărea. În schimb, ne putem concentra pe a găsi soluții practice, pe acomodarea nevoilor senzoriale ale amândurora și pe dezvoltarea unei înțelegeri mutuale.

Strategii de gestionare a stresului

Atât pentru tine, cât și pentru copilul tău, gestionarea stresului este esențială. Vom discuta despre cum să recunoști și să gestionezi semnele de suprasolicitare, despre cum să stabilești limite sănătoase și despre cum să creezi un mediu care sprijină auto-reglarea emoțională și senzorială. Te pot ajuta să îți construiești propriul set de strategii de coping, astfel încât să îți poți îndeplini rolul de părinte cu calm și empatie, în loc să te simți copleșit de situații.

De asemenea, te pot sprijini în crearea unui sistem de suport – atât pentru tine, cât și pentru copil – astfel încât să nu simți că ești singur în acest proces.

Cum să folosești interesele copilului pentru a-l motiva

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face împreună este să găsim moduri de a folosi interesele naturale ale copilului pentru a-l motiva, fără a apela la recompense externe, cum ar fi premiile sau pedepsele. Aceasta este o abordare bazată pe curiozitate naturală și joc. Vom identifica împreună activitățile și obiectele care îi stârnesc interesul și vom găsi modalități prin care aceste interese pot deveni un motor de învățare și dezvoltare.

De exemplu, dacă copilul tău este interesat de trenuri, putem transforma acest interes într-o oportunitate de învățare, fie că este vorba de exersarea limbajului (prin discuții despre trenuri), fie că îl ajutăm să își dezvolte abilitățile sociale (jucându-ne împreună cu alte persoane care împărtășesc acest interes).

Acomodări senzoriale

Atât tu, cât și copilul tău aveți nevoi senzoriale unice, și este esențial să învățați să le recunoașteți și să le respectați. Vom explora cum să descoperi ce factori senzoriali afectează confortul copilului tău – fie că este vorba de sunete puternice, texturi sau lumini puternice – și cum să creezi un mediu senzorial adaptat.

De asemenea, îți pot oferi sfaturi despre cum să îți gestionezi propriile nevoi senzoriale. Un părinte care își înțelege și își gestionează nevoile senzoriale va fi un model excelent pentru copil, care va învăța, la rândul său, să își gestioneze stimulii care îl copleșesc.

Consiliere pentru părinți și copil – O abordare integrată

Un aspect esențial al muncii noastre va fi să lucrăm împreună, atât cu tine, cât și cu copilul tău. Înțelegerea și sprijinul nu trebuie să fie un proces unilateral. Consilierea poate fi împărțită între lucrul cu copilul și lucrul cu părintele, astfel încât amândoi să învățați cum să funcționați mai bine împreună. Pot să te ajut să îți dezvolți abilitățile de ascultare activă și comunicare empatică, și să lucrezi pe gestionarea emoțiilor în mod sănătos.

Astfel, vom construi o relație puternică, în care copilul tău va vedea că și tu ești parte din procesul de auto-descoperire. Fiecare sesiune va fi o oportunitate de a crește împreună, nu doar de a rezolva provocările pe termen scurt.

Cum te pot ajuta în mod concret?

• Autocunoaștere: Te pot ghida în procesul de explorare a propriei neurodivergențe, ajutându-te să identifici trăsăturile tale unice și modul în care acestea influențează relația cu copilul tău.
• Consiliere parentală: Îți voi oferi strategii pentru a gestiona mai bine provocările de zi cu zi, pentru a crea acomodări senzoriale potrivite și pentru a îți sprijini copilul într-un mod care respectă ritmul său natural.
• Strategii de comunicare: Vom lucra împreună pentru a îmbunătăți modul în care comunici cu copilul tău, bazându-ne pe înțelegerea comportamentelor și a nevoilor senzoriale.
• Reducerea stresului: Îți voi arăta metode de reducere a stresului atât pentru tine, cât și pentru copilul tău, ajutându-vă să navigați împreună momentele dificile.

Sesiuni de consiliere online

Sunt disponibil pentru sesiuni de consiliere online, marți, miercuri și joi, iar costul unei sesiuni variază între 120 RON și 240 RON în funcție de durata și nevoile tale specifice. Te invit să stabilim o întâlnire pentru a discuta în detaliu despre nevoile copilului tău, dar și despre cum te poți sprijini pe tine însuți în acest proces. Mă găsești la hello@ovidiuplaton.com

Autismul nu este o provocare de „depășit”, ci o oportunitate de a învăța mai multe despre tine și despre copilul tău, și de a construi o relație autentică bazată pe înțelegere și sprijin reciproc. Împreună putem să ne concentrăm pe dezvoltarea ta și a copilului într-un mod sănătos, autentic și plin de posibilități.